• Pălăria: are un diametru de 6-25 cm, este, la început semisferică, apoi convexă și mai mult sau mai puțin plată precum foarte regulată, cu marginea mai întâi răsfrântă spre picior și la bătrânețe destinsă. Cuticula este netedă, catifelată pe vreme uscată, dar lucioasă pe vreme umedă, fiind puțin danturată și atârnând ușor deasupra sfârșitul pălăriei. Culoarea ei este portocalie până la roșu de cărămidă, câteodată chiar roșu-maro.
• Tuburile și porii: cu sporifere lungi și subțiri, împinse în jos spre picior, parând spongioși la pipăit și de culoare albuie. Porii sunt foarte mici, rotunzi, relativ deși și colorați gri, mai târziu gri-măsliniu. Sporii sunt fusiformi, de culoare brun-măslinie.
• Sporii: sunt cilindric-fusiformi și palid gălbui până clorici, netezi, prevăzuți cu o proeminență situată la bază (apicul), având o mărime de 14-18 x 5-6 microni. Bazidiile de 25-30 x 10-12 microni cu 4 sterigme fiecare sunt claviforme (îngroșate de la bază spre vârf și cu extremități rotunjite în formă de măciucă). Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt fusiforme și ventricoase, măsurând 40-55 x 8-12 microni.
• Piciorul: are o înălțime de 10 până la 20 cm și o lățime de până la 5 cm, fiind cilindric și ușor evazat în partea superioară, foarte tare, gros și aproape bulbos, de culoare albicioasă până alb-cenușie, cu suprafața acoperită de solzișori groși, alterați și aspri, tineri albicioși, schimbând mai târziu la roșu-maroniu, dispuși în șiruri longitudinale.
• Carnea: este în tinerețe compactă și tare, devenind moale la maturitate avansată, cu miros slab dar plăcut și gust delicios. Carnea albă se decolorează, odată tăiată, spre negru, nu spre albastru. De asemenea schimbă culoarea prin adăugare de Sulfat de fier în gri-verzui, iar cu formol în roz apoi maro-violet.